Definita cuvantului anorganic
ANORGÁNIC, -Ă, anorganici, -e, adj. Care e de origine minerală; care nu aparține clasei mari de compuși ai carbonului. ◊ Chimie anorganică = ramură a chimiei care studiază proprietățile chimice ale elementelor și compușilor lor, în afară de compușii organici. – Fr. anorganique.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu anorganic
ANORGÁNIC, -Ă adj. (op. organic) De origine minerală; care nu aparține hidrocarburilor și derivaților acestora. ◊ Chimie anorganică = ramură a chimiei care studiază proprietățile chimice ale corpurilor anorganice. [< fr. anorganique, cf. gr. an – fără, organikos – organic]. Vezi definitia »
ibríc (ibríce), s. n. – Vas cilindric cu coadă lungă. – Mr., megl. ibric. Tc. ibrik (Roesler 593; Șeineanu, II, 222; Lokotsch 894), cf. ngr. ἰμπρίϰι, alb. brik, bg., sb. ibrik. – Der. ibrictar, s. m. (înv., slujbaș la curte care dădea domnitorului ibricul), din tc. ibriktar. Vezi definitia »
SISTÉMIC, -Ă adj. 1. referitor la sistem; cu caracter de sistem. 2. care are în vedere elementele globale, faptele în ansamblu. (< fr. systémique, engl. systemic) Vezi definitia »
PROTÍVNIC, -Ă adj. v. potrivnic. Vezi definitia »
APAGÓGIC, apagogice, adj. n. (În sintagma) Raționament apagogic = raționament indirect prin reducere la absurd. – Din fr. apagogique. Vezi definitia »