substantiv neutru (pl. ștrafuri) – căruță; regionalism din Transilvania, etimologie necunoscuta. Vezi definitia »

NUNCUPATÍV, -Ă adj. (Jur.; despre testamente) Dictat de testator potrivit formelor legale. [< fr. nuncupatif, cf. lat. nuncupare – a chema]. Vezi definitia »

SEROPOZITÍV, -Ă adj., s. m. f. (cel) care prezintă un serodiagnostic pozitiv. (< fr. séropositif) Vezi definitia »

COMPLETÍV, -Ă adj. Care complinește, care servește drept complement. ◊ Propoziție completivă (și s.f.) = propoziție subordonată care îndeplinește față de propoziția regentă funcția de complement. [< lat. completivus, cf. fr. complétif]. Vezi definitia »

MULTIPLICATÍV, -Ă, multiplicativi, -e, adj. Care multiplică. ◊ (Gram.) Numeral multiplicativ = numeral care arată în ce proporție crește o cantitate sau se desfășoară o acțiune. – Din fr. multiplicatif. Vezi definitia »