a face spume la gură expr. a se enerva, a se înfuria. Vezi definitia »

MĂTĂCÍNĂ, mătăcine, s. f. Numele a două plante erbacee aromatice: a) plantă meliferă, originară din Siberia, cu frunze lanceolate și cu flori albastre sau albe, cultivată ca plantă ornamentală și pentru florile ei bogate în nectar (Dracocephalum moldavica); b) roiniță². [Var.: mătăciúne s. f.] – Din bg. maticina, scr. matočina. Vezi definitia »

MEDULOSCLERÓZĂ s. f. scleroză a măduvei (spinării, osoase). (< fr. médullosclérose) Vezi definitia »

náthă, náthe, s.f. (reg.) guturai. Vezi definitia »

PRAGMÁTICĂ s.f. Parte a semioticii care studiază modul în care omul înțelege și folosește semnele. [Cf. engl. pragmatics, germ. Pragmatik]. Vezi definitia »