CUPRÍT s. m. oxid natural de cupru. (< fr. cuprite) Vezi definitia »

TÂRNÂÍT adj. v. TÂRNÂI. [DLRM] Vezi definitia »

pioncănít², pioncănítă, adj. (reg.) 1. slab, topit (de boală sau de bătrânețe); care este fără putere, fără vlagă; pioncănit. 2. care merge, care se deplasează greu. 3. care are vedere slabă. 4. mocoșit, mocăit. Vezi definitia »

lapít s. m., pl. lapíți (-piți) Vezi definitia »

IMPLICÍT, -Ă adj. (adesea adv.) Cuprins în ceva (fără a fi exprimat formal), care se înțelege de la sine. [Cf. fr. implicite, it. implicito]. Vezi definitia »