ESENȚÁR s. n. recipient pentru prepararea esenței (de ceai etc.). (după it. essenziero) Vezi definitia »

TIMÁR¹, timari, s. m. (Reg.) Tăbăcar. – Din magh. timár. Vezi definitia »

VÂNTURÁR, vânturare, s. n. (Rar) Evantai. – Vânturi (pl. lui vânt) + suf. -ar. Vezi definitia »

GROSULÁR, grosulare, s. n. (Min.) Varietate de granat². – Din fr. grossulaire. Vezi definitia »

FRUNTÁR, fruntare, s. n. 1. Grindă principală care mărginește prispa în partea de sus și pe care se sprijină grinzile secundare ale casei. 2. Curea care leagă cele două părți laterale ale căpețelei și care trece peste fruntea calului. – Lat. frontale sau frunte + suf. -ar. Vezi definitia »