aeronaútic adj. m., pl. aeronaútici; f. aeronaútică, pl. aeronaútice Vezi definitia »

postélnic (postélnici), s. m. – Boier mare în vechea organizare. Era șeful cancelariei de afaceri externe, semna corespondența cu trimișii și agenții din Constantinopol, organiza audiențele, era șeful interpreților și în Mold. era pîrcălab de Iași; căpetenia lipcanilor și a călărașilor, asimilat la gradul de general de Regulamentul Organic. Sl. postelĭnikŭ „cubicular” (Miklosich, Lexicon, 638; Cihac, II, 28), de la postelja „pat”, cf. ngr. ποστέλνιϰος (Meyer, Neugr. St., II, 77). – Der. postelniceasă, s. f. (soție de postelnic); postelnicel, s. m. (slujbaș la curte sub comanda postelnicului; din sec. XVIII, desființat); postelnicie, s. f. (funcția de postelnic). Vezi definitia »

pomelnic, pomelnice s. n. 1. (intl.) cazier judiciar; antecedente penale. 2. înșiruire plictisitoare de vorbe, fapte etc. Vezi definitia »

ATMOSFÉRIC, -Ă adj. De (din) atmosferă, referitor la atmosferă. [Cf. fr. atmosphérique, it. atmosferico]. Vezi definitia »

SILÚRIC, -Ă adj. Din perioada siluriană; silurian. [< germ. silurisch]. Vezi definitia »