CUVIÍNȚĂ, cuviințe, s. f. Regulă de bună conduită, atitudine sau purtare cuviincioasă; politețe, decență. ◊ Loc. adv. După cuviință = așa cum trebuie. ◊ Expr. A găsi (sau a crede, a socoti) de cuviință = a găsi, a crede etc. că e bine, potrivit. Cele de cuviință = cele trebuincioase, cele ce se cuvin. [Pr.: -vi-in-] – Lat. convenientia. Vezi definitia »

LÍPĂ, lipe, s. f. (Reg.) Lovitură cu palma. – Din lipa. Vezi definitia »

CÓLICĂ, colici, s.f. (Mai ales la pl.) Simptom al unei boli la om și la animale, manifestat prin dureri puternice produse de contracția musculară a organului bolnav. ◊ Colici hepatice = dureri puternice de ficat. Colici nefritice = dureri mari de rinichi. Vezi definitia »

CATAZÓNĂ s. f. zona cea mai adâncă (cu șisturi cristaline) de transformare metamorfică a Pământului. (< fr. catazone) Vezi definitia »

mireásmă (mirésme), s. f. – 1. Parfum, miros bun. – 2. Aromă, substanță aromatică. – Var. (înv.) mirizmă. Mr. anurismă, megl. mirizmă. Ngr. μύρισμα, în parte prin intermediul sl. mirizma. – Der. miroznă (var. miroasnă), s. f. (Mold., parfum), încrucișare a lui mireasmă cu miros; miresmi (var. înmiresmi, înmiresma), vb. (a parfuma). Cf. mir, miros. Vezi definitia »