BRICEÁG, bricege, s. n. Cuțitaș de buzunar cu una sau mai multe limbi care se închid intrând între plăsele. – Tc. biciak. Vezi definitia »

OMOFÁG, -Ă adj. Care se hrănește cu carne crudă. [< fr. omophage, cf. gr. omos – crud, phagein – a mânca]. Vezi definitia »

arhipelág (arhipeláguri), s. n. – Grup de insule. It. arcipelago, din gr. ἀρχιπέλαγος „mare principală” (sec. XIX). Vezi definitia »

pribeág (pribeágă), adj. – 1. Rătăcitor, hoinar. – 2. Dezrădăcinat, exilat. – Var. Mold. pribag. Sl. prĕbĕgŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 40), cf. slov., mag. pribeg, „fugar”. – Der. pribegi, vb. (a rătăci, a emigra); pribegie, s. f. (exil, părăsire voită a locului natal). Vezi definitia »

părág s.n. (reg.) fân de calitate inferioară, cu buruieni. Vezi definitia »