EFRACTÓR, -OÁRE s. m. f. infractor care a comis o spargere. (< fr. effracteur) Vezi definitia »

PORONCITÓR, -OÁRE adj. v. poruncitor. Vezi definitia »

FAVÓR s.n. v. favoare. Vezi definitia »

DREGĂTÓR, dregători, s. m. (În Țara Românească și în Moldova) Demnitar la curtea domnească având atribuții în sfatul domnesc, în administrație, justiție, armată; p. gener. conducător; înalt funcționar [Var.: (înv. și reg.) diregătór s. m.] – Drege + suf. -ător. Vezi definitia »

STRĂJUITÓR, -OÁRE, străjuitori, -oare, adj. (Rar) Care străjuiește, păzește, veghează. ♦ (Substantivat) Paznic, păzitor, străjer. [Pr.: -ju-i-] – Străjui + suf. -tor. Vezi definitia »