LEGITIMÍSM s. n. Teorie care proclamă drept principiu fundamental dreptul inalienabil la tron al dinastiilor legitime (răsturnate în urma unor evenimente sociale sau politice) și puterea absolută a acestora. – Din germ. Legitimismus. Vezi definitia »

HIPOGENITALÍSM s.n. (Med.) Dezvoltare incompleta și funcție redusă a glandelor sexuale. [< fr. hypogénitalisme]. Vezi definitia »

FILOGERONTÍSM s.n. Teorie care susține regresul în domeniul materiei vii prin îmbătrânirea și extincția predestinată a speciilor. [Cf. fr. philogérontisme]. Vezi definitia »

NEOPITAGORÍSM s. n. curent filozofic de origine ale-xandrină care a reactualizat pitagorismul, îmbinându-l cu platonismul și accentuând tendințele sale mistice. (< fr. néo-pythagorisme) Vezi definitia »

MOBILÍSM s. n. 1. caracter mobil. 2. teorie care susține că scoarța terestră este în continuă mișcare. (< fr. mobilisme) Vezi definitia »