SUBORDONÁRE, subordonări, s. f. Acțiunea de a subordona și rezultatul ei; dependență. ♦ (Log.) Raport de concordanță între două noțiuni, de la noțiunea subordonată speciei la noțiunea gen. ♦ Raport sintactic între două elemente lingvistice (cuvinte, construcții, propoziții), dintre care unul depinde din punct de vedere gramatical de celălalt. ♦ Raport de ierarhie între organele puterii de stat sau între cele ale administrației de stat, ori între acestea și organele puterii care le-au ales, în temeiul căruia organul superior îndrumează și controlează activitatea organului inferior. – V. subordona. Vezi definitia »

OȚERÍRE s. f. v. oțărâre. Vezi definitia »

ACCENTUÁRE, accentuări, s. f. Acțiunea de a (se) accentua. [Pr.: -tu-a-] Vezi definitia »

PARANGONÁRE s.f. Parangonaj. [Pl. -nări. / cf. parangonaj]. Vezi definitia »

FERÍRE, feriri, s. f. Faptul de a (se) feri; fereală. – V. feri. Vezi definitia »