SURJECTÍV, -Ă adj. (Mat.; despre funcții) La care un element al celei de-a doua mulțimi are un antecedent mai puțin. [< fr. surjectif]. Vezi definitia »

INTEROCEPTÍV, -Ă adj. (Despre senzații) Care informează asupra propriului corp, în special asupra activității organelor viscerale. [Cf. fr. intéroceptif]. Vezi definitia »

DECLARATÍV, -Ă, declarativi, -e, adj. Care conține o declarație. ◊ Ton declarativ = ton ferm, sentențios, categoric. – Din fr. déclaratif. Vezi definitia »

GENITÍV, genitive, s. n. (Gram.) Caz al declinării care indică dependența, apartenența, posesiunea și îndeplinește funcția de atribut. – Din fr. génitif, lat. genitivus [casus]. Vezi definitia »

ANULATÍV, -Ă adj. care anulează. (< fr. annulatif) Vezi definitia »