OMISIUNE s.f. In teoria detecției semnalului, omisiunea este una dintre cele patru categorii de răspunsuri posibile, corespunzătoare non-detecției unui semnal prezentat efectiv. In domeniul condiționării operante, omisiunea este o procedură experimentală care constă în a nu prezenta stimulul întăritor așteptat. Ocazională [?], ea produce reacții complexe, eventual o activitate operantă [?] crescută, ceea ce l-a făcut pe [?] Gray să vorbească de frustrative non-reward (non-recompensă frustrantă). Sistematică, ea corespunde stingerii. In același context al condiționării operante, omisiunea desemnează și o procedură de control experimental, care urmărește ca debitul răspunsului operant observat să fie rezultatul întaririi sale. Constă în prezentarea întăririi la subiecții de control care au omis să acționeze dispozitivul de răspuns timp de n secunde. [traducere proasta – CM] Vezi definitia »

ADEZIÚNE s.f. 1. Alăturare; consimțire; exprimare scrisă a aderării la ceva. 2. Forță de atracție moleculară care se exercită între două corpuri în contact. [Cf. fr. adhésion, lat. adhaesio]. Vezi definitia »

DIGRESIÚNE, digresiuni, s. f. Abatere, îndepărtare de la subiectul tratat; excurs; parte a unei lucrări care conține o asemenea abatere. [Pr.: -si-u-. – Var.: (înv.) digrésie s. f.] – Din fr. digression, lat. digressio, -onis. Vezi definitia »

DERAZIÚNE s. f. eroziune mecanică exercitată de roci sfărâmate care se deplasează lent pe o pantă. (< lat. derasio) Vezi definitia »

CINE³- v. cin-. Vezi definitia »