CRÓNICĂ, cronici, s. f. 1. Lucrare cu caracter istoric, obișnuită mai ales în evul mediu, care cuprinde o înregistrare cronologică a evenimentelor sociale, politice și familiale; letopiseț, hronic. 2. Articol de ziar sau de revistă care comentează evenimente politice, sociale și culturale de actualitate. ♦ Scurtă comunicare oficială privind schimbări în componența guvernului, mișcări în corpul diplomatic etc. – Din lat. chronica, fr. chronique. Vezi definitia »

însplineálă s.f. (reg.) boală de splină; însplinare. Vezi definitia »

spetereáză², speteréze, s.f. (reg.) 1. scândurică cu care se ridică firele de urzeală, când se țese cu alesături; spetează. 2. piesă de lemn la războiul de țesut, fixată în poziție verticală în talpă și carafte. Vezi definitia »

CURBÉTĂ s.f. Săritură a calului cu picioarele din față ridicate. [< fr. courbette]. Vezi definitia »

cátiță, cátițe, s.f. (reg.) stânjenel. Vezi definitia »