Definita cuvantului b
B s. m. invar. A treia[1] literă a alfabetului, numită „be”, și sunetul corespunzător.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu b
TURCOFÓB, -Ă adj., s. m. f. (de) care urăște ceea ce este turcesc. (< fr. turcophobe) Vezi definitia »
APLÓMB s. n. 1. (Livr.) Siguranță absolută sau îndrăzneală (adesea nejustificată) manifestate în comportarea cuiva. 2. Poziție și direcție a membrelor unor animale în raport cu pământul și cu planul median al corpului, care servește la alegerea animalelor în vederea selecției. – Din fr. aplomb. Vezi definitia »
spelb (-bă), adj. – Fără culoare, spălăcit. Origine incertă. Pare să fie it. scialbo „alb”. Lipsește din toate dicționarele, apare numai la scriitorii contemporani (de ex. la Matei Caragiale: spelba floare de ceară). Nu există probe de uz popular. Vezi definitia »
INFRAMICRÓB s. m. microorganism extrem de mic. (< fr. inframicrobe) Vezi definitia »
herb (hérburi), s. n. – Stemă, blazon. – Var. (înv.) heghie, gherg(ie). Pol. herb, din germ. Erbe (DAR), cf. bg. gerb. – Hereghie, s. f. (origine, stirpe, neam), sec. XVII, înv., pe care Drăganu, Cronică numismatică, III, 12 (cf. DAR) îl reface din mag. eredni „a proveni din, a descinde”, pare a fi doar o var. a cuvîntului anterior. Vezi definitia »