Definita cuvantului bacanală
BACANÁLĂ, bacanale, s. f. (La pl.) Sărbătoare la romani închinată lui Bachus, zeul vinului, caracterizată printr-o exaltare mistică și prin orgii. ♦ Fig. (La sg.) Petrecere zgomotoasă și destrăbălată; orgie. – Fr. bacchanale (lat. lit. Bacchanalia).
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu bacanală
PEGMATÍTĂ s. f. v. pegmatit. Vezi definitia »
SCHEMÁTICĂ s.f. Alcătuire, expunere, concepție cu caracter de schemă. [< fr. schématique]. Vezi definitia »
sticnitúră, sticnitúri, s.f. (reg.) icneală, icnire, icnet; geamăt, suspin. Vezi definitia »
núrcă (núrci), s. f. – Nutrie (Mustela lutreola). – Var. norcă. Pol., bg. nurka, rus. norka (Cihac, II, 217; Tiktin; Conev 56), cf. ngr. νοῦρϰα (Meyer, Neugr. St., II, 47). Vezi definitia »
costándă (costánde), s. f. – Monedă veche de argint, care valora în prima parte a sec. XVII a cincea parte dintr-un ducat. Ngr. ϰωνσταντινάτο (DAR). Este dublet de la constantinat sau co(n)standinat, s. m. (monedă veche de aur, cu efigia lui Constantin cel Mare, care se găsea destul de frecvent în tezaurele din bazinul Dunării; sau, în general, monedă bizantină de aur). Cf. cosînzeană. Vezi definitia »