CONDICÁR, condicari, s. m. (Înv.) Persoană care scria sau avea în păstrare condicile; arhivar. – Condică + suf. -ar. Vezi definitia »

MACROMOLECULÁR, -Ă adj. alcătuit din macromolecule. (< fr. macromoléculaire) Vezi definitia »

ALTÁR, altare, s. n. 1. Parte a bisericii, despărțită de naos prin catapeteasmă, în care se oficiază liturghia; fig. religia creștină. 2. Ridicătură din piatră, pământ sau lemn pe care, în vechime, se aduceau jertfe zeilor. [Var.: (înv.) oltár s. n.] – Lat. altarium. Vezi definitia »

LINEÁR, -Ă adj. v. liniar. Vezi definitia »

PISTOLÁR s. m. ostaș dotat cu pistol¹ (1); sportiv specializat în probe de tir cu pistolul¹ (1). (după sp., it. pistolero) Vezi definitia »