Definita cuvantului baieră
BÁIERĂ, băieri, s. f. 1. Curea, sfoară, ață etc. cusută sau legată de un obiect (traistă, ploscă etc.) și cu ajutorul căreia obiectul poate fi transportat sau atârnat. ◊ Expr. A (i se) rupe (cuiva) băierile inimii = a simți (sau a provoca cuiva) o mare durere sufletească. A-și dezlega băierile inimii = a se destăinui (cuiva). A ofta (sau a striga, a râde etc.) din băierile inimii = a ofta (sau a striga etc.) din toată inima. ♦ Ață, șnur etc. cu care se leagă, se strânge sau se încheie o rufă, o haină, o pungă etc. ◊ Expr. A strânge băierile pungii = a face economii. A avea nouă băieri la pungă = a fi foarte zgârcit. ♦ Ochi de frânghie legat de fiecare dintre cele două margini ale unei bărci, prin care se introduc vâslele. 2. (Rar) Amuletă. [Pl. și: baieri. – Var.: báier, baiere, s. n.] – Lat. bajulus.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu baieră
AGÓNĂ s. f. Linie de pe suprafața pământului ale cărei puncte nu prezintă declinație magnetică. – Din fr. agone. Vezi definitia »
MAHÓRCĂ s. f. 1. Plantă anuală din familia solanaceelor, cu frunze mari, bogate în nicotină și în acid citric, dar lipsite de aroma frunzelor de tutun; tutun turcesc (Nicotina rustica). 2. Tutun de calitate inferioară, fabricat din rădăcinile mahorcii (1). – Din rus., ucr. mahorka. Vezi definitia »
RANDALÍNĂ s. f. moletă (1). (< germ. Randeline) Vezi definitia »
școmârlăíță, școmârlăíțe, s.f. (reg.) 1. fum sau miros înecăcios rezultat din arderea grăsimilor. 2. ceartă. Vezi definitia »
COLECISTOCHINÍNĂ s. f. hormon colagen secretat de mucoasa duodenală. (< fr. cholécystokinine) Vezi definitia »