CAÚC², cauce, s. n. (Înv. și reg.) Căuș. – Lat. caucus. Vezi definitia »

tărbúc (-ce), s. n. – Plasă de pescuit în formă de sac, minciog mare. – Var. tărbuf, tărboc, tîrboc, tîrbuc, tîrbog, tărăbuf, tărăbuță. Bg. tărbuh „burtă, stomac” sb. trbok, trbuk (Candrea; Scriban); este dubletul lui tîrban, s. n. (Banat, stomac), din sb. trba, der. tîrbănos, adj. (cu pîntecele mare). Vezi definitia »

dălcăúc (dălcăúci), s. m. – Caraghios, bufon. – Var. dalcauc, dălhăuc. Tc. dalka(v)uk (Șeineanu, II, 153), cf. ngr. δαλϰαβούϰης. Este cu siguranță cuvînt identic cu dălcăuș, s. m. (Mold., plutaș), dălcăușiță, s. f. (Mold., femeie care ține cîrma unei plute). Vezi definitia »

țițúc, țițúci, s.m. (reg.) pui de pisică; țituș. Vezi definitia »

puiúc, puiúci, s.m. și puiúcuri, s.n. (reg.) 1. (s.m.) pui mic, puișor. 2. (s.m.) puișor de găină. 3. (s.m.) bob de fasole. 4. (s.m.)iubit, iubițel. 5. (s.n.) sertăraș, sertărel. Vezi definitia »