LANDLORD [LÉND-] s. m. (în Anglia) mare proprietar funciar care își dă pământul în arendă fermierilor. (< engl. landlord) Vezi definitia »

sună telefonul ca-n Gara de Nord expr. se spune despre un post telefonic foarte solicitat, despre o persoană care este foarte căutată la telefon. Vezi definitia »

BYRD [bə:d], William (1543-1623), compozitor, organist și virginalist englez. Supranumit și „Palestrina al Angliei”. Mise, motete, madrigale, piese instrumentale. Vezi definitia »

GARD, garduri, s. n. 1. Construcție de lemn, de metal, de zidărie etc. care împrejmuiește o curte, un teren, o grădină etc. ◊ Gard viu = plantație deasă de arbuști, de forma unui gard (1), care servește la împrejmuirea unui loc sau ca element decorativ. ◊ Expr. A nimeri (sau a da) (ca Ieremia) cu oiștea-n gard = a spune un lucru nepotrivit, a face o gafă, o prostie. A lega (pe cineva) la gard = a prosti, a păcăli (pe cineva). A sări peste garduri = a avea o comportare imorală, a umbla după aventuri amoroase. A sări peste (sau dincolo de) gard = a depăși limita admisă (prin atitudinea, faptele sale). A lega (ceva) la (sau de) gard = a abandona, a renunța (la ceva). 2. împletitură de nuiele, de trestie etc. cu care se face un baraj de-a curmezișul unei ape curgătoare pentru prinderea peștelui. 3. (Sport) Fiecare dintre obstacolele în formă de gard (1) de la unele probe atletice de alergări; (la pl.) probă atletică în care se folosesc aceste obstacole. – Cf. alb. gardh, sl. gradŭ. Vezi definitia »

RACÓRD s.n. Legătură; contact (între părțile unei lucrări, ale unei instalații etc.). V. branșament. ♦ Tub flexibil, țeavă de legătură între două țevi. ♦ Porțiune dintr-un circuit electric care leagă un aparat, o instalație etc. cu rețeaua electrică de distribuție. ♦ (Cinem.) Legătură între două secvențe de film, între două benzi de sunet. [Pl. -duri. / < fr. raccord]. Vezi definitia »