USCĂCIÓR, -OÁRĂ, uscăciori, -oare, adj. (Pop.) Uscățel. – Din usca + suf. -(ă)cior. Vezi definitia »

VORBITÓR, -OÁRE, vorbitori, -oare, adj., subst. I. Adj. 1. Care vorbește; care folosește limbajul articulat. ♦ Care vorbește plăcut (și mult); vorbăreț, comunicativ. 2. Evident, edificator, elocvent. II. S. m. și f. 1. Persoană care vorbește, care folosește limbajul articulat. ♦ Persoană care povestește, care discută cu alții. 2. Orator, conferențiar. III. S. n. Cameră specială destinată întrevederilor dintre o persoană aflată într-un internat, într-un cămin etc. și cineva venit din afară. – Vorbi + suf. -tor (III după fr. parloir). Vezi definitia »

ANUNCIATÓR s.n. Aparat care anunță modificări sau abateri în timpul funcționării unui sistem tehnic. [Pron. -ci-a-, pl. -oare. / cf. fr. annonciateur]. Vezi definitia »

VERSIFICATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care face versuri; poet (minor). [< fr. versificateur, cf. lat. versificator]. Vezi definitia »

TRANSÍSTOR s.n.m. v. tranzistor. Vezi definitia »