PINÚLĂ, pinule, s. f. 1. Placă de metal având o deschizătură și un fir de vizare, care servește la stabilirea aliniamentelor de teren. 2. Fiecare dintre frunzulițele care constituie o frunză de ferigă. – Din fr. pinnule. Vezi definitia »

cúcă (cúci), s. f. – Horn de cămin. Bg. kuk (DAR). Trebuie să fie cuvînt identic cu cuc, s. n. (extremitatea inferioară a burlanului și a conductelor în general), cf. Cihac, II, 85; și cu cuc, s. m. (mască, paiață care colindă casele în timpul sărbătorilor de Carnaval). Vezi definitia »

ATERÍNĂ, aterine, s. f. Peștișor de mare de culoare argintie, întrebuințat de obicei ca nadă (Atherina hepsetus). – Ngr. atherina. Vezi definitia »

PURICĂTÚRĂ, puricături, s. f. (Pop. și fam.) Puricat. – Purica + suf. -ătură. Vezi definitia »

RĂȚÚCĂ, rățuci, s. f. (Rar) Rățușcă. – Rață + suf. -ucă. Vezi definitia »