Definita cuvantului bea
BEA, beau, vb. II. 1. Tranz. (Adesea fig.) A înghiți, a consuma un lichid. ◊ Expr. A bea paharul până-n fund = a îndura un necaz, o durere până la capăt. (Fam.) Doar n-am băut gaz, se spune ca răspuns negativ la o propunere nepotrivită. 2. Intranz. A consuma băuturi alcoolice. ◊ Expr. A bea în sănătatea (sau în cinstea) cuiva = a închina cu un pahar de băutură pentru cineva, făcându-i urări. ♦ A cădea în patima beției. ♦ Tranz. (Fam.) A sărbători pe cineva (printr-un chef sau printr-o petrecere), a consuma băuturi în cinstea (și pe socoteala) cuiva. 3. Tranz. A cheltui, a risipi bani, avere etc. pe băutură. ◊ Expr. A-și bea și cămașa = a cheltui totul pe băutură. A-și bea și mințile = a bea până la inconștiență sau până la nebunie. 4. Tranz. (Pop.) A fuma. Nu mai beau tabac (CAMILAR). – Lat. bibere.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu bea
COMPLĂCEÁ vb. II. refl. A se simți bine într-o anumită situație; a găsi mulțumire completă în ceva. [P.i. complác, var. complace vb. III (nerecomandabil). [< con- + plăcea, după fr. complaire, it. complacere]. Vezi definitia »
Totalitatea normelor scrise, privin conditiile tehnice care trebuie respectate la proiectarea,verificarea,executarea,montarea,intretinerea unui sistem tehnic. Vezi definitia »
blamanjeá (-ele), s. f. – Mîncare albă, gelatină de pasăre. Fr. blanc-manger, prin intermediul rus. blamanže (Bogaci, BF, VI, 197). Mold. Vezi definitia »
CÍNSPREZECELEA, CÍNSPREZECEA num. ord. v. cincisprezecelea. Vezi definitia »