iezuít (iezuíți), s. m. – 1. Membru al ordinului de călugări catolici întemeiat în 1534 de Ignacio de Loyola. – 2. Epitet dat unui om ipocrit, intrigant. – Var. (înv.) iezovit, jezuit. Lat. Iesuita (sec. XVIII), cf. sb. ježovit. – Der. iezuitic, adj. (care aparține iezuiților); iezuitism, s. n. (concepție morală, religioasă și politică a iezuiților). Vezi definitia »

CERUZÍT s. n. Carbonat natural de plumb, care se prezintă sub formă de cristale albe cu luciu diamantin. [Var.: ceruzítă s. f.] – Din fr. cérusite. Vezi definitia »

LĂNȚUÍT, -Ă, lănțuiți, -te, adj. v. LĂNȚUI. – [DLRM] Vezi definitia »

PLUTĂRÍT s. n. 1. Transportul pe apă al buștenilor (legați în plute¹); plutărie (1). 2. Îndeletnicirea plutașului¹; plutărie (2). – V. plutări. Vezi definitia »

BUMBĂCÍT s. n. Faptul de a bumbăci; vătuire, bumbăceală. – V. bumbăci. Vezi definitia »