BORSEC 1. Depr. intramontană în Carpații Orientali, între M-ții Giurgeu (la V-SV) și Bistriței (la E-NE), drenată de Valea Vinului, afl. al Bistricioarei. Supr.: 30 km². Relief colinar și de terase joase. Climă răcoroasă (media termică anuală 4ºC). Păduri de rășinoase. Expl. de feldspat și lignit (Borsec). Izv. minerale. Zonă turistică. 2. Oraș în jud. Harghita, în depr. cu același nume; 3.242 loc. (1991). Expl. de lignit, travertin și feldspat. Ve che stațiune balneoclimaterică (din 1804), cu izv. de ape carbogazoase, bicarbonatate, calcice, magneziene, alcalino-feroase (renumite și ca ape de masă), indicate în tratamentul afecțiunilor tubului digestiv, ale rinichilor și căilor urinare, ale celor endocrine, hepato-biliare etc.; nămol terapeutic. Îmbutelierea apelor minerale. Declarat oraș în 1956. Vezi definitia »

BEC, becuri, s. n. 1. Balonaș de sticlă prevăzut cu un filament care devine incandescent și răspândește lumină când e străbătut de un curent electric. ◊ Bec de siguranță = dispozitiv de siguranță care oprește un aparat, o instalație etc. în caz de deranjament. 2. (Înv.) Parte a unei lămpi cu gaz aerian în care se formează flacăra. ♦ (Azi determinat prin „de gaz”) Arzător pentru gaz, folosit pentru iluminat sau pentru încălzit. ◊ Bec de sudură(sau de sudaj) = piesă la aparatul de sudură, prin care ies gazele. – Fr. bec [de gaz]. Vezi definitia »

PARAPITÉC s. m. maimuță fosilă, de mărimea unei pisici, primul strămoș al omului. (< fr. parapithèque) Vezi definitia »

REC s. n. bară fixă (pe care se fac exerciții de gimnastică). (< germ. Reck) Vezi definitia »

CHIOCÉC, chiocecuri. s. n. (Înv.) Numele unui dans turcesc. – Din tc. köcek. Vezi definitia »