ZGUDUÍRE, zguduíri, s.f. ~; scuturare, cutremurare, zdruncinare; (fig.) frământare. 2. (Fig.) Înfiorare, cutremurare, zguduitură (2). Vezi definitia »

ADIÉRE, adieri, s. f. Suflare lină (de vânt); abur, abureală. [Pr.: -di-e-] – V. adia. Vezi definitia »

ANAMORFOZÁRE s. f. procedeu de filmare în cinemascop prin comprimarea imaginii astfel încât să se poată înregistra pe pelicula obținută imagini corespunzătoare ecranului lat. (< anamorfoza) Vezi definitia »

ALINIÉRE s.f. 1. Acțiunea de a (se) alinia și rezultatul ei. 2. Linie de așezare a limitelor unei străzi, a unei piețe publice etc. ♦ Operație de jalonare a unui aliniament. 3. (la pl.) Monumente cu caracter religios frecvente în epoca bronzului în Franța, în Anglia etc., constând din șiruri drepte, paralele, de blocuri mari de piatră cioplită, înfipte vertical în pământ la intervale regulate. [< alinia, după fr. alignement]. Vezi definitia »

ORBÍRE s. f. Faptul de a orbi; fig. întunecare a minții, lipsă de clar viziune, rătăcire, inconștiență. ◊ Loc. adv. Cu orbire = fără chibzuială, orbește. – V. orbi. Vezi definitia »