ETIOPATOGENÍE s. f. ramură a medicinei care studiază cauzele și mecanismele bolilor. (după germ. Ätiopathogenese) Vezi definitia »

CHIMOGRAFÍE, chimografii, s. f. Înregistrare grafică a unor fenomene fiziologice cu ajutorul chimografului. – Din fr. kimographie. Vezi definitia »

DIRÉCȚIE s.f. I. 1. Orientare în spațiu a unei persoane sau a unui obiect față de un punct de referință; loc către care se îndreaptă cineva sau ceva; sens al unei mișcări, al unei poziții etc. 2. (Mat.) Proprietate comună tuturor dreptelor paralele cu o dreaptă fixă. II. 1. Conducere, dirijare (a unei instituții, a unei întreprinderi etc.). ◊ Direcție de scenă = regie. 2. Funcție de director; (p. ext.) durată cât o persoană îndeplinește această funcție. 3. Organ care conduce o întreprindere, o instituție etc. ♦ Diviziune în cadrul unui minister, al unei mari instituții etc., care se ocupă de o anumită ramură de activitate. 4. Birou, local unde funcționează o direcție. III. Totalitatea pieselor sau sistemul cu care se dirijează un vehicul. ♦ Parte mobilă a ampenajului vertical cu ajutorul căruia pilotul manevrează avionul în plan orizontal. [Gen. -iei, var. direcțiune s.f. / cf. fr. direction, lat. directio]. Vezi definitia »

TIPĂRÍE, tipării, s. f. (Înv.) Imprimare, tipărire. – Din tipar + suf. -ie. Vezi definitia »

OROGRAFÍE s. f. parte a geografiei fizice care studiază formele de relief ale uscatului; hipsografie. ◊ totalitatea munților unei regiuni, unei țări. (< fr. orographie) Vezi definitia »