BÁLMUȘ s. n. v. balmoș. Vezi definitia »

leș (-șuri), s. n. – Cadavru, rămășiță pămîntească. – Mr. leșe, leșă. Tc. leș (Miklosich, Türk. Elem., II, 119; Berneker 703; Lokotsch 1306; Tiktin; Philippide, II, 719), cf. ngr. λέσι, alb. lješ, bg. leš. Miklosich, Slaw. Elem., 10, crede că ar fi un cuvînt indigen; Philippide, Principii, 148, pornea în mod echivoc de la lat. lixium. Vezi definitia »

hăitáș, hăitáșe, s.n. (reg.) 1. vânătoare cu oameni mulți (gonaci) și cu câini. 2. banii primiți de pădurari pentru vitele aflate în locuri oprite. 3. zăgaz de apă; hait, baraj. 4. partea aplecată a acoperișului unei case. 5. gonaci, hăitar. Vezi definitia »

FLEÓȘ, FLEOÁȘĂ, fleoși, fleoașe, adj. (Rar.) Moleșit, fleșcăit. – Formație onomatopeică. Vezi definitia »

pogonáș, pogonáșe și pogonáși, s.n. și m. (reg.; înv.) 1. (s.n.) pogon, iugăraș. 2. (s.m.) lucrător agricol cu pogonul (mai ales la vie); pogonar. Vezi definitia »