ZĂVÓR, zăvoare, s. n. 1. Încuietoare la uși, uneori și la ferestre, constând dintr-o mică bară mobilă care intră într-o ureche fixată în toc; ivăr. 2. Dispozitiv folosit pentru blocarea mecanică, comandată sau automată, a unuia dintre organele mobile principale ale unui aparat, ale unei mașini etc. 3. (Pop.; la pl.) Cătușe, fiare. 4. (Reg.) Despicătură lungă din trunchiul unui copac; leaț întrebuințat la facerea gardurilor; răzlog. – Din sl. zavorŭ. Vezi definitia »

BINEVOITÓR, -OÁRE, binevoitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care are bunăvoință; amiabil. ♦ P. ext. Amabil, prietenos. [Pr.: -vo-i-] – Binevoi + suf. -tor. Vezi definitia »

REACTOPROPULSÓR, reactopropulsoare, s. n. Reactor care are ca organ propulsor o elice antrenată de o turbină cu gaze alimentată de gazele evacuate din camera de combustie a reactorului. [Pr.: re-ac-] – Reacto[r] + propulsor. Vezi definitia »

CRISTALIZÓR s.n. Vas de laborator în care se face cristalizarea soluțiilor. [Cf. fr. cristallisoir]. Vezi definitia »

CELEBRATÓR, -OÁRE, celebratori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care celebrează (2). – Celebra + suf. -tor. Vezi definitia »