călí (călésc, călít), vb. – 1. A oțeli. – 2. A întări, a consolida, a oțeli. – 3. A găti (mai ales varză), punînd să fiarbă cu untură de porc și slănină. – 4. (Refl.) A se ameți, a se chercheli. – Mr. călescu „a încăli; a sătura; a îmbăta”; megl. călit, adj. Sl. kaliti „a răcori, a modera” (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Lexicon, 280; Cihac, II, 38); cf. bg. kaljă, slov. kaliti. Conev 76 derivă cuvîntul rom. direct din bg. – Der. căleală, s. f. (oțelire, călit; stare sufletească; beție); călitură, s. f. (oțelire). Vezi definitia »

hătrăcălí, pers. 3 sg. hătrăcăléște, vb. IV refl. (reg., înv.) a se scutura apa într-un vas; a tremura. Vezi definitia »

cârcălí (-lésc, -ít), vb. – A strica, a face ceva de mîntuială. Creație expresivă (cf. Graur, BL, 91). După Pușcariu, Dacor., I, 595 și DAR, din sb. krkliti „a murdări”; acest ultim sens, care acolo este atribuit cuvîntului rom., nu este sigur. – Der. cîrcală (var. cricală), s. f. (lucru prost). Vezi definitia »

șușălí, șușălésc, vb. IV (reg.; despre pereți sau tavane de lemn) a bate șipci; a șipcui. Vezi definitia »

Li1FCh <a href=„http://lieqjgiuvkvb.com/”>lieqjgiuvkvb</a>, [url=http://ftevukgdowip.com/]ftevukgdowip[/url], [link=http://zmhjaqmqdazr.com/]zmhjaqmqdazr[/link], http://tdfksqhrytsm.com/ Vezi definitia »