DÚMĂ s. f. adunare legislativă în Rusia țaristă. ◊ (astăzi) camera inferioară a parlamentului rus. (< rus. duma) Vezi definitia »

tóică s.f. (reg.) bâtă mare; par, ciomag. Vezi definitia »

KLÍPPĂ s.f. (Geol.) Bloc de rocă de mari dimensiuni, izolat, deosebit de rocile din jur. [< fr., engl. klippe]. Vezi definitia »

TRÉMĂ¹ s. f. 1. semn diacritic (¨) care se pune pe o vocală pentru a arăta că trebuie pronunțată separat de vocala precedentă sau pentru a-i modifica valoarea. 2. poziție răsfrântă a unui grup de dinți. 3. orificiu buco-anal, la viermii trematozi, înconjurat de o ventuză. ◊ cloacă la monotreme. (< fr. tréma) Vezi definitia »

GLICOGENÉZĂ s. f. formare a glicogenului în ficat, pornind de la glucoză. (< fr. glycogenèse) Vezi definitia »