HIMALAIÁN, -Ă adj. din Himalaia. ♦ limbi himalaiene = limbi din familia tibeto-birmană vorbite în regiunile învecinate cu Himalaia. (< fr. himalayen) Vezi definitia »

stolohán (-ni), s. m. – (Maram.) Cocoloș, bulgăre. Origine expresivă, cf. bolovan. – Der. stolohăni, vb. (a face ghemotoc, a face cocoloașe); storogăni (var. storoni), vb. (Mold., a ciomăgi, a altoi). Vezi definitia »

țigán (-ni), s. m. – Rom. – Var. înv. ațigan. Mgr. τσίγγανος, prin intermediul sl. (a)ciganinŭ (Cihac, II, 433; Tiktin; c.f Vasmer, III, 294), cf. sb., cr. ciganin, slov. cigan, pol., rus. cygan, mag. cigány, tc. çengene (› cenghenea, s. f. țigan, termen depreciativ). – Der. țigană, s. f. (înv., femeie din neamul țiganilor); țigănărit, s. n. (înv., impozit pe țiganii robi); țigancă, s. f. (țigană), din sl. cyganŭka; țigăncușe, s. f. (diminutiv de la țigancă; plantă, Tagetes erecta); țigănesc, adj. (privitor la țigani); țigănește, adv. (ca țiganii); țigăni vb. refl. (a se umili, a se căciuli; a se tîrgui exagerat); țigănime, s. f. (mulțime de țigani); țigănos, adj. (cu aspect de țigan; jegos); țigănuș, s. m. (diminutiv de la țigan; pasăre acvatică, Falcinellus igneus). Vezi definitia »

SOREÁN, soreni, s. m. (Iht.; pop.) Obleț. – Soare + suf. -ean. Vezi definitia »

joseán (josán), – ă, adj. și s.m. și f.(reg.) 1. (om) care locuiește în partea de jos a unui ținut, a unui sat. 2. (locuitor) din Țara de jos. 3. (fig.) (om) de jos, servitor de rând. Vezi definitia »