PĂTRUNJÉL, pătrunjei, s. m. Plantă erbacee legumicolă, cu tulpina înaltă, cultivată pentru rădăcina pivotantă, albă și pentru frunzele ei aromate, întrebuințate în alimentație și în medicina populară (Petroselinum hortense); p. restr. frunzele sau rădăcina acestei plante. ◊ Compuse: pătrunjel-de-câmp = numele a două specii de plante erbacee, cu frunzele la baza tulpinii și cu florile albe sau trandafirii, a căror rădăcină este întrebuințată în medicină (Pimpinella saxifraga și major); pătrunjelul-câinelui = plantă erbacee mică, otrăvitoare, cu frunze ca ale mărarului și cu flori albe (Aethusa cynapium). – Din lat. petroselinum. Vezi definitia »

ZĂRZĂRÉL, zărzărei, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui zarzăr; zărzăraș. – Zarzăr + suf. -el. Vezi definitia »

BRILĂNȚÉL, brilănțele, s. n. Diminutiv al lui briliant¹. Vezi definitia »

pristăvél, pristăvéi, s.m. (reg.) fiecare dintre persoanele care făceau parte din consiliul de conducere al unei comune; pârgar; ajutor de pristav. Vezi definitia »

BRONHOCÉL s. n. tumoare a gâtului, plină cu aer și materii stagnante, determinată de o stenoză bronșică. (< fr. bronchocèle) Vezi definitia »