pănțói s.n. (înv. și reg.) pânză deasă și groasă inferioară. Vezi definitia »

pupói¹, pupoáie, s.n. (pop.) sărut zgomotos și grosolan. Vezi definitia »

ALTÓI¹, (2) altoaie, s. n. 1. Altoire. 2. Ramură mică detașată dintr-o plantă-mamă, folosind la altoire. ♦ Plantă altoită. ♦ Plantă cultivată pentru a servi la altoire. [Pl. și: altoiuri] – (1) Postverbal al lui altoi, (2) magh. oltvány. Vezi definitia »

îmboí, îmboiésc, vb. IV refl. (reg.) a se da peste cap, a se prăvăli, a se rostogoli, a veni de-a dura (de-a rostogolul, de-a-n boulea). Vezi definitia »

fărtoí (-oésc, -ít), vb. – A se înclina partea din spate a unei căruțe sau a unei sănii. – Var. (Bucov.) fărtălui, (Mold.) hartoi. Mag. fartolni (Cihac, II, 497; DAR). – Der. fărtoaie, s. f. (pantă, povîrniș cu gropi și primejdios pentru sănii); hartoi, s. n. (ghețuș, derdeluș). Vezi definitia »