PARODÍE s. f. 1. imitație a unei opere literare, cu scopul de a satiriza un autor sau de a realiza efecte comice pe o temă dată. ◊ (p. ext.) imitație nereușită, inferioară originalului. 2. (muz.) piesă cu caracter de glumă, în care se parafrazează una sau mai multe teme. (< fr. parodie, lat., gr. parodia) Vezi definitia »

ASCUȚITORÍE, ascuțitorii, s. f. (Rar) Secție a unei fabrici sau a unui atelier unde se ascut obiecte tăioase. – Din ascuțitor + suf. -ie. Vezi definitia »

a o face de oaie expr. a face o gafă mare, a comite o greșeală mare / o eroare. Vezi definitia »

EMANCIPÁȚIE s.f. (Rar) Liberare a unui sclav potrivit uzanțelor dreptului roman. ♦ Emancipare; scoatere a unui minor, a unui interzis de sub tutelă sau curatelă. [Gen. -iei, var. emancipațiune s.f. / cf. fr. émancipation, lat. emancipatio]. Vezi definitia »

BIBLIOGRAFÍE, bibliografii, s. f. 1. Listă a scrierilor referitoare la o problemă; înșirare a operelor unui autor, cu indicarea diferitelor ediții; totalitatea lucrărilor scrise asupra unei anumite probleme. ◊ Bibliografie critică = bibliografie care conține aprecieri critice asupra scrierilor înșirate. 2. Carte care cuprinde repertorii bibliografice. ♦ Listă a tipăriturilor recent apărute. 3. Știință care se ocupă de probleme legate de tipărituri (vechi). 4. Material informativ asupra unei probleme. [Pr.: -bli-o] – Fr. bibliographie (<gr.). Vezi definitia »