ALINTĂTÓR, -OÁRE, alintători, -oare, adj. Care alintă. – Din alinta + suf. -(ă)tor. Vezi definitia »

PLANÓR s.n. 1. Aparat de zbor fără motor, care se menține în aer prin folosirea curenților ascendenți provocați de relief sau de temperatura solului. 2. Parte a unei aeronave cuprinzând mai ales organele asupra cărora se exercită forțele aerodinamice. [Cf. fr. planeur]. Vezi definitia »

upritorilor-Luptăhaiduci (1)haiducasupritorilor-evului mediuevLuptăhaiduci (1)haiducasupritorilor-evului mediu Vezi definitia »

próor s. n. – 1. Zori de zi. – 2. Ajunul sărbătorii de Sf. Gheorghe. – Var. prour, împroor, amproor, năprăor, amprour. Ngr. πρόωρος „foarte devreme” (Bogrea, Dacor., I, 266; Diculescu, Elementele, 448; Candrea). S-au propus alte explicații, care par mai puțin convingătoare: din lat. per rōrem (Hasdeu 1108); de la per și roura (Spitzer, RF, II, 284-87); din lat. provǒlāre (Procopovici, Dacor., V, 383-90; REW 6793c); de la un lat. *priulus (Pascu, Arch. Rom., XXV, 197); din ngr. πενίορθρον „de dimineață” (Diculescu, Elemente, 448); din lat. prō hōra (Graur, BL, III, 50). Dacă der. pe care o propunem este exactă, nu-și au loc explicațiile lui Graur, privitoare la dezvoltarea o › oo, cf. prooroc. Vezi definitia »

RETROREFLECTÓR s. n. dispozitiv optic care reflectă lumina în direcție imediat apropiată de cea incidentă. (< retro¹- + reflector) Vezi definitia »