ARMÁN (‹ tc.) s. n. 1. Arie¹ (1). 2. Conac în care locuia administratorul unei ferme și unde se înmagazina recolta. 3. Ladă zincată în care se țin acoperite cu o pînză umedă foile de tutun înainte de a fi prelucrate la mașinile de tăiat. Vezi definitia »

elcován, elcováni, s.m. (înv.) pasăre de mare cu zborul repede. Vezi definitia »

BAJOCIÁN, -Ă adj., s. n. (din) etajul inferior al jurasicului mediu. (< fr. bajocien) Vezi definitia »

ȚOPÂRLÁN, țopârlani, s. m. Persoană cu apucături grosolane; om mojic, bădăran, grosolan, țoapă. – Probabil contaminare între țop și [m]îrlan. Vezi definitia »

ZAPOROJEÁN, zaporojeni, s. m. Cazac dintr-o organizație autonomă ucraineană, cu caracter militar (din perioada sec. XVI-XVIII). – Zaporojie (n. pr.) + suf. -ean. Vezi definitia »