SUPRAFÁȚĂ, suprafețe, s. f. 1. Partea exterioară sau de deasupra a unui corp; față. ♦ Fig. Exterior, aparență. ◊ Loc. adj. De suprafață = care nu are profunzime; superficial. * Loc. adv. La suprafață = fără a pătrunde în esența lucrurilor, în mod superficial. 2. Întindere delimitată considerată sub raportul lungimii și lățimii. ♦ (Geom.) Arie limitată de o linie închisă (frântă sau curbă) măsurată în unități la pătrat. – Supra- + față (după fr. surface). Vezi definitia »

ANTÍCVĂ/ANTÍCVA s. n. litere de tipar drepte, cu linii de grosime diferită, inspirate de inscripțiile de pe monumentele Romei antice. (< germ. Antiqua) Vezi definitia »

VILIGIATÚRĂ s.f. v. vilegiatură. Vezi definitia »

PIELONEFRÍTĂ, pielonefrite, s. f. Boală inflamatorie, de natură infecțioasă, a bazinetului și a rinichiului. [Pr.: pi-e-] – Din fr. pyélonéphrite. Vezi definitia »

DEFERVESCÉNȚĂ s. f. Perioadă de scădere a temperaturii în cursul unei boli febrile. – Din fr. défervescence. Vezi definitia »