CĂÍȚĂ, căițe, s. f. (Reg.) 1. Bonetă, scufie, căciuliță. 2. (Pop.) Membrană care învelește capul unor copii nou-născuți, tichie. ◊ Expr. Născut cu căiță (pe cap) = se spune despre un om norocos. 2. (Reg.) Placentă (1). – Din scr. kaica. Vezi definitia »

DEȘÁRJĂ s.f. (Franțuzism) Descărcare. ♦ (Fig.) Ușurare. [< fr. décharge]. Vezi definitia »

CONTRASĂGEÁTĂ s.f. (Constr.) Deplasare pe verticală, opusă sensului de acțiune a forțelor, care se dă diferitelor porțiuni de construcție. [< contra- + săgeată]. Vezi definitia »

OOFOROSALPINGÍTĂ s. f. anexistă. (< fr. oophorosalpingite) Vezi definitia »

MUSLÍNĂ s.f. v. muselină. Vezi definitia »