RUPTÚRĂ, ruptúri, s.f. ~ 2. ~; sfâșietură, gaură (într-un material țesut), spărtură, crăpătură (într-un corp tare). ~ 3. ~ ♦ Obiect de îmbrăcăminte foarte uzat. ♦ (Fig.) Cupola [tunului] miroase a pulbere și prin ea se jucau rupturi de nori de fum. Vezi definitia »

AMANTĂ asistentă, atelaj, bubulină, bufă, cadână, calmant, calorifer, franțuzoaică, gagică, gagioală, gaștenie, gaștonie, încălzitoare, înlocuitoare, învelitoare, julietă, mesadă, metreancă, mordină, prințesă, prospătură, saltea, șaică, tapeză, țiitoare, țoancă, țuțurică, ursoaică. Vezi definitia »

defáimă (-me), s. f. – Ponegrire, calomniere. Lat. *diffamia (Pușcariu 495; Rosetti, I, 165), format ca infamia. Este cuvînt înv. și rar. În general, cercetătorii preferă să plece de la vb. *diffamāre, prin intermediul unei var. pop. *diffamiāre (Lambrior 372; Candrea-Dens., 477; Tiktin; Candrea). – Der. defăima, vb. (a ponegri, a calomnia, a discredita), apare din sec. XVII; defăimător, adj. (care defăimează). Cf. faimă. Vezi definitia »

MÁSLĂ, masle, s. f. (Rar) Fiecare din cele patru culori ale cărților de joc. – Din rus. maslo „ulei de pictură”. Vezi definitia »

conochifteríță, conochifteríțe, s.f. (reg.) coropișniță, conopiștirită. Vezi definitia »