Definita cuvantului tângui
TÂNGUÍ, tânguiesc, vb. IV. 1. Refl. A vorbi plângându-se, jeluindu-se, văicărindu-se. ♦ Fig. A scoate sunete jalnice, plângătoare. 2. Tranz. A jeli, a deplânge, a compătimi pe cineva. 3. Refl. (Înv.) A se plânge de cineva; a reclama. [Prez. ind. și: tấngui] – Din sl. tongovati.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu tângui
preasuí, preasúi, vb. IV refl. (înv.) a se preaînălța (v.). Vezi definitia »
CARTIRUÍ vb. tr. a încartirui. (după rus. kvartirovati) Vezi definitia »
bárba-lúpului (plantă) s. f. art., g.-d. art. bắrbii-lúpului Vezi definitia »
BENCHETUÍ, benchetuiesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A chefui. – Benchet + suf. -ui. Vezi definitia »
mereduí, mereduiésc, vb. IV (reg.) a se înțepeni, a se pietrifica. Vezi definitia »