SOÁRTĂ, sorți, s. f. 1. (În concepțiile mistice) Forță supranaturală despre care se crede că hotărăște irevocabil, fatal, toate acțiunile și întâmplările din viața oamenilor; destin, fatalitate, noroc, scrisă, ursită. 2. Totalitatea evenimentelor (accidentale sau nu) care compun viața (sau o parte a vieții) unei ființe (umane); condiție de viață. ♦ Evoluție, desfășurare (a unei acțiuni); deznodământ. – Lat. sors, -tis. Vezi definitia »

RETICULÍNĂ s.f. Substanță organică albuminoidă, care conține fosfor și care se găsește în țesutul conjunctiv reticulat. [< fr. réticuline]. Vezi definitia »

TRIRÉMĂ s.f. (Ant.) Galeră cu trei rânduri de lopeți; trieră. [Cf. lat. triremis, fr. trirème]. Vezi definitia »

EPITÁGMĂ s.f. (Ant.) Corp de infanteriști ușor înarmați în falanga grecească. [Cf. it., gr. epitagma]. Vezi definitia »

ESPINGÓLĂ, espingole, s. f. Armă de foc primitivă din bronz, montată pe un pivot. – Din fr. espingole. Vezi definitia »