ETIMOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la etimologie; care studiază etimologia. ◊ Ortografie etimologică = ortografie în care principiile scrierii cuvintelor se bazează pe etimologia lor. [Cf. fr. étymologique, lat. etymologicus, gr. etymologikos]. Vezi definitia »

părátic, părátică, adj. (înv. și reg.) portocaliu. Vezi definitia »

EPENTÉTIC, -Ă adj. (despre sunete) apărut prin epenteză. (< fr. épenthétique) Vezi definitia »

NEOGRAMÁTIC, -Ă adj. Referitor la principiile și la metodele școlii neogramatice. ◊ Școală neogramatică = curent apărut în a doua jumătate a sec. XIX, fundat de lingviștii germani Osthoff și Brugmann, care pune accent pe cercetarea limbilor vii și pe legile fonetice, dar care nu s-a putut ridica la conceperea limbii ca un fenomen social. // s.m. Adept al acestei școli. [După germ. Junggrammatiker, fr. néo-gramairien, it. neogrammatico]. Vezi definitia »

RÍZIC, rizicuri, s. n. (Înv.) Risc. – Din it. risico, germ. Risiko. Vezi definitia »