grafínă, grafíne, s.f. (înv.) soția unui graf (conte). Vezi definitia »

STIBÍNĂ s. f. sulfură naturală de stibiu; antimonit. (< fr. stibine, germ. Stibin) Vezi definitia »

DESĂGÚȚĂ, desăguțe, s. f. Diminutiv al lui desagă; desăgel, desăgior. – Desag + suf. -uță. Vezi definitia »

FRÂNTÚRĂ, frânturi, s. f. 1. Frângere; ceea ce se obține frângând sau rupând ceva; bucată desprinsă de la locul ei sau rămasă dintr-un întreg îmbucătățit. ◊ Expr. Frântură de limbă = vorbire încălcită; p. ext. frază încâlcită, alcătuită din cuvinte greu de rostit. ♦ Porțiune dintr-un întreg; fracțiune (1). 2. (Pop.) Fractură. 3. (Rar) Spărtură. – Lat. *franctura (=fractura) sau frânt + suf. -ură. Vezi definitia »

INEXISTÉNȚĂ s. f. Faptul de a nu exista; lipsă de existență; neexistență. – Din fr. inexistence. Vezi definitia »