VRÉDNIC, -Ă, vrednici, -ce, adj. 1. Harnic, iute, cu rost la treabă. ♦ Capabil, destoinic. 2. Demn de..., care merită să..., căruia i se cuvine pe drept ceva. ◊ Expr. (Reg.) A fi vrednic = a valora, a prețui. ♦ (Urmat de un conjunctiv sau un infinitiv) Care este în stare, care posedă însușirile necesare pentru a săvârși ceva. – Din sl. vrĕdĩnŭ. Vezi definitia »

RADIOGEOLÓGIC, -Ă, radiogeologici, -ce, adj. Referitor la radiogeologie, de radiogeologie. [Pr.: -di-o-ge-o-] – Radio¹- + geologie. Vezi definitia »

PARAPSÍHIC, -Ă adj. Metapsihic. [Cf. it. parapsichico, fr. parapsychique]. Vezi definitia »

DISPNÉIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de dispnee. [Pron. -ne-ic. / < fr. dyspnéique]. Vezi definitia »

HIPERTÓNIC, -Ă adj. (Despre soluții) Care are o presiune osmotică superioară unei alte soluții. [< fr. hypertonique]. Vezi definitia »