Definita cuvantului telefon
TELEFÓN, telefoane, s. n. 1. Telecomunicație în care se realizează convorbiri la distanță prin mijlocirea undelor electromagnetice propagate de-a lungul unor fire; ansamblul instalațiilor necesare pentru acest scop. 2. Aparat prevăzut cu un transmițător și un receptor și care, legat de o instalație telefonică centrală, permite convorbiri la distanță. ♦ Chemare telefonică. ♦ Numărul pe care îl poartă telefonul (2) unui abonat. – Din fr. téléphone.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu telefon
ACTINODÓN s.m. (Pal.) Batracian placoderm carnivor, care a trăit în era primară. [< fr. actinodon, cf. gr. aktis – rază, odous – dinte]. Vezi definitia »
zdrahón (pop., fam.) s. m., pl. zdrahóni Vezi definitia »
GODRÓN s.n. Ornament în relief format din proeminențe ovale alungite, dispuse pe un element de arhitectură, pe un vas etc. [< fr. godron]. Vezi definitia »
PLANCTÓN s.n. Totalitatea ființelor vii (plante și animale) care plutesc libere în mări și lacuri. ♦ Plancton atmosferic = ansamblul particulelor solide și lichide care se găsesc în suspensie în atmosferă. [Pl. -nuri. / < fr. plancton, germ. Plankton, cf. gr. plankton – rătăcitor]. Vezi definitia »
GANGLIÓN, ganglioni, s. m. Formație anatomică de formă sferică sau alungită, alcătuită dintr-o masă de celule și situată pe traiectul unui nerv sau al unui vas limfatic; momiță1. [Pr.: -gli-on] – Din fr. ganglion. Vezi definitia »