pocíci s.m. (reg.) un fel de burete veninos, asemănător hribului. Vezi definitia »

raci, ráciuri, s.n. (reg.) grătar. Vezi definitia »

PARAMÉCI s.m. (Zool.) Protozoar ciliat din clasa infuzorilor, care trăiește în apele dulci stătătoare. [Var. paramecium s.m. / < fr. paramécie, cf. lat. paramecium]. Vezi definitia »

clénci (clénciuri), s. n. – 1. Creangă cu bifurcațiile tăiate parțial de care se pot agăța obiecte diverse. – 2. Bifurcație a coarnelor cerbului. – 3. Ciot de creangă. – 4. Mecanism cu clichet. – 5. Limbă de cataramă. – 6. Clanță de ușă. – 7. Încurcătură, tertip, dificultate. – Megl. clinci. Origine necunoscută, cu excepția faptului de a fi vorba de o creație din familia lui clanț. Cihac, II, 61, îl punea în legătură cu sl. ključĭ „cheie”; Capidan, Dacor., III, 1008, cu bg. klečka „așchie” și DAR presupune o contaminare a acestor cuvinte cu bg. klinče „cui de potcoavă”. – Der. clenciuros (var. înv. clincios), adj. (noduros). DAR pune în legătură cu clenci adj. înclincit (împerecheat; se spune despre cîini). Vezi definitia »

GÂCÍ, gâcesc, vb. IV. Tranz. V. ghici. Vezi definitia »