DERÍVĂ, derive, s. f. 1. Unghiul dintre direcția de deplasare dorită a unui avion sau a unei nave și direcția reală de deplasare determinată de vânt (la avioane) sau de curenții maritimi (la nave). ◊ Expr. A merge (sau a fi) în derivă = a pluti în voia vântului și a valurilor. (Rar) A fi la deriva unei puteri = a fi dependent de..., a fi la cheremul... 2. (Tehn.) Abatere într-un singur sens a valorii unei mărimi față de valoarea inițială. 3. Unghi format de planul de tragere cu planul de ochire, servind la tragerile indirecte. 4. Partea fixă a ampenajului vertical al unui avion, al unui planor etc. – Din fr. dérive. Vezi definitia »

roviniétă (-nie-) s. f., g.-d. art. roviniétei; pl. roviniéte Vezi definitia »

IUDAÍSTICĂ s. f. știință care studiază limba, civilizația și cultura iudeilor. (< germ. Judaistik) Vezi definitia »

parapántă s. f., g.-d. art. parapántei; pl. parapánte Vezi definitia »

BALTÍSTICĂ s.f. Știință care studiază limbile și literaturile baltice. [< (Marea) Baltică, mare continentală din nordul Europei + -istică] Vezi definitia »