Definita cuvantului tentacul
TENTÁCUL, tentacule, s. n. Fiecare dintre apendicele mobile, nearticulate, musculoase și sensibile ale unor animale (acvatice), care servește la pipăit, la apucat prada și uneori la deplasare. – Din fr. tentacule, lat. tentaculum.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu tentacul
DIVERTÍCUL, diverticule, s. n. (Anat.) Mică prelungire a unui organ tubular. – Din fr. diverticule. Vezi definitia »
mută-ți curul! / fundul! / hoitul! expr. (vulg.) dă-te mai încolo!, pleacă de aici! Vezi definitia »
cabúl s. m. – Acord, consimțămînt (numai în expresia a face cabul). – Mr. căbulă „acord”, cabul „iertat”. Tc. kabul (Roesler 593; Șeineanu, II, 69; Lokotsch 982; Gáldi 157), cf. ngr. ϰαμποῦλι, alb. kabul. – Der. cabulă, s. f. (superstiție a jucătorilor, care consideră că anumite mișcări sau împrejurări îi fac să cîștige și să piardă); cabulipsi, vb. (a consimți). Vezi definitia »
termenul mediacal al fricii de cuvinte lungi. Vezi definitia »
AMĂRUNȚÉLUL s. n. art. (Reg.; în expr.) De-amărunțelul = cu minuțiozitate, cu atenție. – Din [de] + amărunt + suf. -el. Vezi definitia »