ALEATÓRIC, -Ă, aleatorici, -ce, adj. (Livr.; despre fenomene) Care se produce întâmplător, care este legat de hazard; stocastic. ♦ (Muz.) Care se bazează pe improvizație; care lasă execuția la inspirația interpretului [Pr.: -le-a-] – Aleator[iu] + suf. -ic. Vezi definitia »

CONSONÁNTIC, -Ă, consonantici, -ce, adj. Care ține de consoane, privitor la consoane. – Din germ. konsonantisch. Vezi definitia »

AGROTÉHNIC, -Ă, agrotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care se ocupă cu relațiile dintre factorii de vegetație, sol și plantele cultivate. ♦ Totalitatea procedeelor tehnice de cultivare a unei plante agricole. 2. Adj. Care aparține agrotehnicii (1), care se referă la agrotehnică. – Din (1) rus. agrotehnika, (2) agro- + tehnic (după rus. agrotehniceskii). Vezi definitia »

CISTIC²(O)- elem. cist(o)-. Vezi definitia »

ECLÁMPTIC, -Ă adj., s. f. (suferind) de eclampsie. (< fr. éclamptique) Vezi definitia »